mi salvador, dali.

ieri am avut o intalnire cu Dali. da! chiar el! Dali! de mult ma tot trage de maneca, dar era prea mult pentru rationalul meu ca sa pot eu auzi ceva.
acum cativa ani m-a chemat mai aproape de lumea lui. m-a chemat in frumoasa Barcelona sa-i descopar lumea. prima intalnire cu el a fost la cateva luni dupa ce ajunsesem in Spania. intr-o calduroasa zi de aprilie m-a invitat sa ii vad casa, in Cadaqués. dupa spusele lui, altfel nici nu aveam cum sa inteleg: „nimeni nu-mi poate intelege picturile fara a cunoaste Portlligat. ma gandesc la Cadaqués si simt o mare emotie de liniste”. nu stiam eu pe atunci ce surpriza-mi pregateste el.

in acelasi an in care ne-am vazut in Cadaqués, de ziua mea, intr-o zi de toamna, calduroasa toamna din Barcelona, mi-a facut cel mai frumos cadou posibil, m-a luat de mana si m-a dus in cel mai frumos parc din inima mea. pentru cateva ore mi-a aratat lumea prin ochii lui. mi-a aratat capcana in care eram, mi-a aratat ca lumea fizica e mult mai mult sau mai putin decat am fost invatata sa cred. m-a ajutat sa gust putin din ce se afla dincolo de cusca rationalului meu. pentru cateva ore am vazut lumea ca in tablourile lui. mi-a aratat ca ceea ce vad este o iluzie. ceea ce eu credeam ca fiind o certitudine de fapt e o iluzie inselatoare creata de minte. tot ce vedeau ochii mei si-a schimbat forma. copacii si natura au devenit brusc foarte frumoase. copacii erau atat de frumosi, de pufosi si dansau cu vantul. animalele erau minunate, ca in desene animate, pictate frumos. era lumea vazuta prin ochii lui. oamenii erau strambi, diformi, un picior mai lung si altul mai scurt sau picioare foarte lungi si trup micut. cand am inceput sa ma plimb pe strazi vedeam cladirile ca intr-un desen, dansau, se impreunau. oamenii incepusera sa fie foarte comici, fiecare avea cate o trasatura predominanta, exagerata. cand am inceput sa ma apropi de oameni realitatea lui m-a speriat putin pana am inteles ca nu are de ce sa imi fie frica si ca pot sa ma distrez. asa ca m-am distrat copios vazand ce imi defineste el despre fiecare persoana. dupa aproape jumatate de zi, realitatea lui Dali s-a topit in realitatea mea. abia acum am inteles ce s-a-ntamplat atunci.

in ultimul an de zile e prezent langa mine in fiecare zi, dar eu n-am avut ochi sa ma uit la el, sa il vad sau sa-l aud, chiar daca era sub nasul meu. acum am. ieri mi-a ghidat sufletul in locuri pe care nici nu mi le imaginam. locuri din universul meu, din interiorul meu. mai intai m-a intrebat daca eu stiu sa desenez. i-am zis ca nu stiu daca stiu, dar altii mi-au zis cand eram copil ca nu stiu si n-am mai incercat. dupa care mi-a povestit putin despre viata lui, operele lui si cum vedea el lumea prin ochii fanteziei, ai suprarealismului, prin ochii sufletului, ochii care n-au limite. s-a asezat cu mine la masa la un pahar de sifon cu sirop de soc si mi-a spus: „eu sunt Dali! tu esti Alina! eu sunt un geniu, sunt cel mai mare pictor si tu esti la fel, Alina!”. m-a facut sa inteleg ca nu exista nici o diferenta intre mine, el, eva prima femeie si restul sufletelor, ca suntem toti unul si acelasi. avem aceasi lumina in noi, aceasi putere de a stralucii si mi-a spus ca nu trebuie sa imi fie frica de ea caci daca o imbratisez multe mi se vor arata. m-a facut sa inteleg ca unde sunt acum este exact unde imi este locul, in sufletul meu. nici un alt loc pe pamant, in zilele noastre sau in alte timpuri, intre stele sau pe alte planete nu este mai potrivit pentru mine decat unde sunt acum. ca orice dorinta fizica implinita nu imi aduce implinire ci mai multa neliniste si mai multe dorinte de acelasi fel. asa ca m-am decis sa las viata sa curga prin mine, sa traiesc basmul sufletului meu si sa ma bucur. am simtit ce simtea el cand zicea „sunt unele zile cand mi se pare ca sunt gata sa mor din cauza unei supradoze de fericire”. mi-am dat voie sa simt dragostea, mai mult decat atat, am vrut din adancul sufletului sa simt dragostea neconditionata pana in ultima celula a infinitului sufletului meu si a lumii fizice. am vrut sa sparg toate barierele fricii si sa ma bucur ca eu sunt. vreau sa las lumina din mine sa urle cat de mare e bucuria si daca si altii vor auzi si mai mare imi va fi bucuria.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s