Afacerile. Cariera. Iluziile. Viata

Mediul in care am crescut a fost unul al afacerilor. Mama mea, o luptatoare innascuta, cu familie saraca si multi frati, a considerat ca trebuie sa lupti pentru putere si bani care iti vor aduce o viata mai buna, toate acestea conduse si de dorinta de a-i putea ajuta pe ceilalti. Cand aveam 6 ani, deja trecusera 5 ani de la prabusirea comunismului, iar oportunitatile celor cu dorinta de a-si ridica situatia financiara si de a-si construi un renume in societate erau din ce in ce mai atragatoare. Acela a fost anul in care familia mea a infiintat prima lor afacere, pentru mine a fost fratele mai mic. Nu prea intelegeam eu pe atunci ce se intampla, stiam doar ca timpul petrecut cu parintii mei era din ce in ce mai putin. Copil fiind am considerat ca asa este normal si ca asa este in toate familiile. Tot ce stiam eu era ca trebuie sa le fiu recunoscatoare parintilor mei ca ei muncesc atat de mult ca eu si fratele meu mai mare sa avem toate cele necesare si o viata usoara. Chiar daca tot ce imi doream eu erau părintii mei langa mine, m-am simtit foarte norocoasa si inca ma simt la fel. Am crescut crezand ca asta este cea mai buna cale in viata, a afacerilor. Stiam ca atunci cand o sa cresc o sa devin un sprijin pentru familia mea in cele necesare pentru dezvoltarea continua a imperiului cladit de ei. Drept urmare intreaga mea educatie a fost in domeniul afacerilor: comert, microeconomie, macroeconomie, contabilitate, logistica, resurse umane, marketing, vanzari, vanzari, vanzari, management, importuri, exporturi, legi, relatii, contacte etc. Toata viata mea am considerat ca trebuie sa am o afacere, sa stiu sa fac bani si sa fiu recunoscuta pentru ceea ce fac. Ca si cum orice altceva as fi ales ar fi fost sub demnitatea mea, ar fi insemnat sa imi pierd timpul.

Pana intr-o zi in care am inteles iluzia creata de bani si putere. Da! Sunt o iluzie. Dupa un an si jumatate in care am lucrat in cadrul afacerilor familiei mele (intre timp a devenit un grup de afaceri) am inteles ca problemele nu se termina niciodata. Oricat am sperat la inceput ca la un moment dat problemele dispar si apele se linistesc, nu a fost asa. Se rezolva o problema si apare alta, doar ca pentru mine toate aceste probleme sunt niste iluzii. Afacerile sunt doar un joc de putere care nu se termina niciodata si care nu fac altceva decat sa lase viata sa treaca pe langa tine fara sa apuci sa o simti cu adevarat. Aici ma refer la Viata! La adevarata Viata, la sentimente, la bucurie, iubire, la redescoperirea esentei noastre ca fiinta umana. Caci nimic nu este mai pretios in existenta asta decat darul primit de la Viata si anume constientizarea ca existi. Si totusi omul alege sa treaca prin viata cu ochelari de cal si o pancarda agatata in fata ochilor pe care scrie bani, putere, avere, pamanturi, renume etc. La ce bun toate cele enumerate daca ele creaza un dezechilibru in viata ta?

Dupa 26 de ani in care nu am vazut o alta cale in viata decat afaceri, cariera si bani acum simt ca mi s-a luat un voal de pe ochi si vad iluzia creata de acestea. In sfarsit simt ca am reusit sa deschid usa urmatoarei custi creata de ego-ul meu bine conturat de catre cei ce i-am avut in preajma toata viata.

Viata nu este o lupta pentru supravietuire. Noi alegem sa o vedem asa si nu este nimeni de condamnat, de multe veacuri oamenii asa au invatat sa creada. Toate astea se pot schimba.

Nimeni si nimic din natura ce ne inconjoara nu se lupta atat de aprig pentru supravietuire cum face omul. Pentru mine asta inseamna ca undeva noi am apucat-o pe o cale prea intortocheata, o cale a mintii noastre. In viata calea eliberarii este cea a sufletului, a sentimentelor, a linistii in care ne putem simti sufletul si corpul, si totusi marea majoritate a oamenilor sunt prinsi in calea mintii, care este o cale a agitatiei si a suferintei. Daca am reusi sa ne indreptam atentia cu iubire spre suferinta, poate am reusi sa vedem ce ne arata aceasta, caci ea ne arata drumul spre eliberarea sufletului nostru.

Toate aceste alegeri depind de noi, numai de noi. Calea este aceeasi pentru toti, dar drumul il parcurgem singuri. Singuri, doar noi cu sufletul nostru care mereu este alaturi de noi ca o voce calda ce ne ghideaza asteptand nerabdator sa se faca putina liniste sa ii auzim strigatele.

Este nevoie de curaj, sinceritate, acceptare si iubire. Sa avem curaj sa ne luam viata in piept si sa ne urmam calea indiferent de ce zic cei din jur. Sinceritate deplina fata de noi insine, sa incetam sa ne mai mintim, amagim. Sa ne acceptam deplin, asa cum suntem noi, caci in esenta, dincolo de toate straturile puse de altii, dincolo de barierele puse de noi, cu totii suntem lumina si iubire, suntem un dar al divinitatii. Fiecare sufletel este o minune. Este nevoie de iubire! Iubire neconditionata fata de noi insine. Incepand cu noi vom putea raspandi iubire si in vietile celor din jurul nostru, dar atata timp cat nu ne iubim pe noi insine nu avem cum sa ii iubim pe ceilalti. Totul porneste de la mine. De la sufletul meu care poate sa aduca iubire si in sufletul tau, iar tu o poti da mai departe. Daca toti am face asta am reusi sa scapam de iluziile ce ne inconjoara. Am reusi sa intelegem suferinta si sa nu ne mai lasam macinati sau doborati de ea. Cand primim ce ne arata suferinta reusim sa vedem si urmatoarea usa ce ne elibereaza.

„Never in his life had he felt so alone. Suddenly, the knight was startled by the sound of a familiar voice behind him.
-Hello, knight.
The knight turned and was astonished to see the king approaching him from a far corner of the room.
-King! he gasped. I didn’t even see you. What are you doing here?
-The same thing as you are, knight, looking for the door. One can’t really see until one understands, said the king. When you understand what’s in this room, you’ll be able to see the door to the next.” (Robert Fisher, The Knight In The Rusty Armor)
Vreau Viata! Vreau esenta vietii! Vreau iubire, sentimente, bucurie, simplitate, profunzime! Vreau sa ma scufund in adancul sufletului meu si s-a scot la suprafata iubirea, lumina si sa umplu si sufletele voastre cu ele. Vreau sa aduc lumina in sufletul meu si apoi sa o impart cu voi.
M-am saturat de scoli, diplome, cariere, profesii, bani, putere, recunoastere, avere!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s