De ce ni se repeta aceleasi intamplari care provoaca suferinta?

Astazi in timp ce citeam un articol pe internet m-am trezit si eu sa imi spun parerea.
Intamplarile care ne aduc suferinta ne atrag atentia asupra unui aspect din viata noastra, asupra unei credinte gresite, asupra unor conceptii care trebuie desfiintate etc. Suferinta in viata ne este data pentru a ne ajuta sa evoluam, dar noi..oamenii in general, alegem sa suferim al naibii de mult pana sa intelegem asta si sa ne gasim curajul sa vedem ca ceva gresim (ego-ul nostru nu prea vrea sa accepte cand greseste, asta la un nivel insesizabil pentru constiinta noastra). Pentru mine mintea este cea care alege sa sufere, nu inima, dar noi suntem atat de atasati de minte incat multi cred ca mintea si sufletul sunt una si aceasi iar ei se identifica cu amandoua. Total gresit. Multi cred ca ei sunt ceea ce gandesc. Total gresit (aici vorbesc de esenta omului). Mintea noastra a luat nastere inainte sa venim noi pe Pamant, a luat nastere prin toate credintele generatiilor dinaintea noastra pe care noi le-am mostenit la nastere si la care apoi se adauga tot ce ne-au spus parintii (copil fiind parintii sunt ca niste zeitati), diversi profesori, rude, prieteni si multi altii cu care ni se intersecteaza viata. Am luat toate cele enumerate si ne-am format propriile noastre credinte pe baza lor si asa functioneaza mintea. Mintea reactioneaza din frica, iar sufletul actioneaza din iubire. Mintea isi face simtita prezenta prin stari, inima se manifesta prin sentimente, e o linie foarte fina intre cele doua. Mintea are niste etichete bine conturate ale unor evenimente care se presupune ca ne-au adus suferinta. Din frica ca aceste suferinte sa nu se mai repete, orice detaliu oricat de nesemnificativ ar fi el declanseaza etichetarea evenimentului in curs punand eticheta care in trecut a adus suferinta. Dar! nici un eveniment din viata asta nu este identic cu un altul, doar mintea este cea care le face sa fie asa.

Revenind la intamplarile care ne aduc suferinta.
Faptul ca nu mai suferim la fel dupa ce evenimente asemanatoare s-au tot repetat, din punctul meu de vedere poate sa fie din doua motive: ca am deschis ochii si am asimilat ceea ce suferinta ne transmitea (exact ce sufletul tau vrea sa faci) sau ca ne-am inchis sufletul si l-am indesat bine de tot undeva ca sa nu il mai auzim si avem impresia ca suferinta nu ne mai poate atinge, dar aceasta inchidere este automat si fata de viata, iti anihilezi sentimentele, devii imun la viata, ceea ce pentru mine este foarte trist. Suferinta trebuie intoarsa pe toate partile, deschisi bine de tot ochii si vazut ce anume vrea sa ne invete. Pentru asta trebuie curaj, iubire de sine, acceptare de sine, trebuie sa vrei sa vezi si nu in ultimul rand sa cerem sufletului nostru sa vrem sa vedem. Suna putin ca un joc de cuvinte, dar imi pun speranta ca se intelege.

Si ghici ce…oricat incercam sa ne reducem la tacere sufletul, suferintele tot apar si sunt din ce in ce mai puternice. Multi oameni ajung la boli foarte grave si dureroase si tot nu vor sa deschida ochii. Toate bolile au o cauza a sufletului.

Suferinta este foarte inselatoare. Ne poate deveni cea mai buna prietena, asa de bine ne atasam de ea si nu vrem nici cum sa ii dam drumul. Devine o parte din viata noastra incat nici nu mai stim cum sa traim fara ea. Cand am inceput sa inteleg ce imi arata suferinta si am reusit sa trec peste suferinte care se tot repetau de cand eram micuta, m-am simtit pierduta, nu mai stiam unde imi este locul, m-am simtit dezechilibrata. Ne identificam atat de bine cu suferinta incat trebuie sa invatam treptat sa traim fara ea. Ca un copil care abia atunci invata sa mearga. Sunt abia la inceput de drum in a imi recapata increderea in mine, incredere care a fost daramanta de cand eram copil, in a invata sa ma accept si sa ma iubesc, sa imi dau voie si sa imi gasesc curajul de a fi eu, indiferent de ce zic cei din jur.
Imi place cum spune in articol ca suferinta poate fi un „instrument de lucru, indispensabil scrisului”, ca ea se poate exprima in arta, pentru mine este cel mai frumos mod de a te elibera de ea. Dar..ce frumos este cand creezi din iubire..
Nu intentionam sa iasa un articol intr-un comentariu, dar pana la urma a rezultat o pagina de jurnal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s