Drumul către iubirea de sine

Mulți dintre noi nu știm ce este iubirea, dar nici măcar nu ne dăm seama că nu știm ce este iubirea, confundând-o cu alte sentimente, în general cu cele de dependență. Sentimentele de dependență sunt, după părerea mea, în capătul celălalt al universului față de iubire…vorba vine. Sentimentul de dependență este opusul sentimentului de iubire. Dependența este frică, câteodată supunere, iar unde există frică nu poate exista iubire. Această confuzie apare de obicei în copilărie, când copilul este dependent în mod firesc, de părinte, iar părintele nu are capacitatea, voința, dorința sau cunoașterea necesară pentru a ghida copilul spre independență. De multe ori dorința de control, de putere, de dominare a unui părinte nu îl lasă să vadă cât de mult rău îi face copilului prin a nu îl ajuta să își dezvolte instinctele necesare independenței. Astfel copilul confundă dependența față de părinți cu iubirea și în general merge mai departe în viață cu același concept greșit despre iubire, intrând într-o căsnicie în care devine dependent de partener/parteneră. O căsnicie bazată pe dependența dintre soți este complet nebenefică în marea majoritate a cazurilor, dacă aceștia nu schimbă ceva pe parcurs..
O căsnicie (sau pur și simplu un cuplu) este formată din doi indivizi complet separați (facem abstracție de faptul că de fapt toți suntem unul și același), iar frumusețea căsniciei este că le oferă posibilitatea celor implicați de a se dezvolta individual în strânsă cooperare unul cu celălalt, dar fiecare trebuie să contribuie la dezvoltarea individuală a partenerului și evident fiecare să se dezvolte pe sine. Suntem împreună în această minunată călătorie a vieții, dar drumul îl parcurgem mereu singuri.
Revenind la copilărie, când copilul confundă iubirea pentru că habar n-are ce este aia. În cele mai multe cazuri nici părinții nu au descoperit la rândul lor iubirea drept urmare nu au cum să își iubească cu adevărat copiii. Sunt sigură că mulți sunt foarte revoltați de ceea ce am spus, zic asta pentru că și eu am fost revoltată când am înțeles acest lucru. Cum faci să conștientizezi asta când tu habar nu ai ce este iubirea?! Bună întrebare. Poate pur și simplu apare cineva în viața ta, cineva în fața căruia îți găsești libertatea să îți deschizi sufletul și să primești iubirea, o cunoștință care îți devine prieten drag, un iubit, o iubită, poate să fie oricine, un animal, o carte, o poveste…
Şi atunci începe confuzia. Ești sceptic, nu înțelegi ce se întâmplă, este ceva nou, dar confuzia este întotdeauna binevenită. Confuzia anunța că ceva urmează să se clarifice. Totuși confuzia este de multe ori respinsă de oameni, nu vrem să fim confuzi pentru că asta înseamnă să pierdem controlul asupra la ceea ce ni se întâmplă, iar mintea nu vrea să piardă controlul. Totuși treptat începi să te bucuri de ea văzând că mereu scoate ceva bun la suprafață. Începi să înveți să te deschizi în fața ei și devine mai puțin dureroasă. Dezvoltarea în general înseamnă muncă și suferință, orice altceva este doar alinare care nu aduce nimic. Din păcate oamenii caută doar alinare, nu sunt dispuși să facă munca.
Cred că absența iubirii este cauza traumelor psihice cu care ne confruntăm, iar iubirea este cea care le vindecă.
Poate cel mai important este să învățăm să ne iubim pe noi înșine, de multe ori este și cel mai greu. Preferăm să dăm altora această putere a iubirii de sine, căutând astfel persoane care să ne iubească, persoane care să ne accepte, căutăm confirmarea celor din jur pentru a umple golul din sufletul nostru, golul unde ar trebui să fie iubirea de sine. Când înțelegi că ești perfect, că ești o minune a iubire, una diferită de toate celelalte – tocmai de aceea nici nu există comparație între noi – atunci înțelegi că divinitatea nu ar crea nimic altceva decât perfecțiune și ajungi să te iubești pe tine. Când ajungi să te iubești pe tine nu mai depinzi de nimeni altcineva pentru asta, ți-ai recăpătat puterea. Când ți-ai recăpătat puterea, iubirea din tine se revarsă asupra tuturor celor din jurul tău care sunt pregătiți să o primească. Atunci vezi suferința ca o atingere a iubirii ce te trage de mânecă să te readucă pe drumul tău.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Drumul către iubirea de sine&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s