Despre scopul nostru în viață, ce am aflat prin Eckhart Tolle.

El spune că există un scop primar și un scop secundar.

Scopul primar nu are nici o legătură cu timpul, ceea ce poate să pară foarte ciudat, pentru că un scop presupune a ajunge undeva în viitor, este ceva ce vrei sa obții și în funcție de rezultat se consideră ca ai „succes” sau nu.

În primă fază vorbim despre scopul primar care nu implică nimic altceva decât să exiști. Întreg Universul a conspirat toată „situația” ca eu să exist, atât. Întreg Universul, toate moleculele existente au conspirat ca eu să fiu în acest moment aici, în fața laptopului meu, scriind. Atât este scopul meu pentru acest moment. Să fiu complet prezentă în ceea ce scriu, sau mai bine zis să fiu o fereastră pentru tot ceea ce se scrie acum prin mine, goală de toate gândurile care îmi aglomerează mintea de obicei. Scopul meu este să fiu prezentă pe fiecare cuvânt în parte bucurându-mă de fiecare literă, de atingerea fiecărei taste. Atât. Să fiu prezentă fără a aștepta viitorul, fără a aștepta să termin de scris propoziția, pur și simplu fiind prezentă în fiecare literă, fiecare tastă și să mă bucur de asta. Astfel îndeplinesc scopul meu primar. Atât am de făcut. Să fiu aici, acum, apăsând fiecare tastă în parte, fără să aștept următoarea tastă, fără să aștept gândul care îmi spune ce urmează, pentru că următoarea tastă oricum o să vină.

Cum trăim noi în general fără să ne îndeplinim scopul primar? Captivi în gânduri, în forme, în concepții, în definiții ceea ce ne oprește să experimentăm viața care se întâmplă prin noi și în jurul nostru. Mereu așteptând secunda următoare, mereu așteptând gândul următor, mereu gândindu-ne la momentul următor ceea ce face ca momentul prezent să fie lipsit de valoare, drept urmare nu ne îndeplinim scopul primar. Atunci când nu ne îndeplinim scopul primar trăim într-o continuă frustrare pentru că simțim că ceva nu se îndeplinește și nu ne dăm seama ce se întâmplă. Continuând exemplul de mai sus, dacă eu scriu concentrându-mă la sfârșitul acestui articol, la ceea ce vreau să obțin la sfârșitul articolului mă face să nu îmi îndeplinesc scopul primar, adică acela de a mă bucura de fiecare tastă și de a permite vieții să se manifeste prin intermediul meu. Eu „închid” fereastra vieții care se manifestă prin mine printr-o aglomerare de gânduri, de așteptări, de programări ale minții legate de ce vrea mintea să obțină de la acest articol.

Scopul primar constă în a te bucura de fiecare moment prezent, pentru că doar acesta există. De a mă bucura de fiecare mișcare a mâinii mele între fiecare tastă, fiecare mișcare a corpului meu. La urma urmei este într-adevăr o minune faptul că mâna mea se poate mișca. Ce forță face ca asta să se întâmple? Viața. Întreaga noastră experiență este o minune, doar că noi suntem atât de prinși în gânduri încât uităm de minunea care suntem.

De-a lungul întregii vieți conceptualizăm tot ceea ce credem că ajungem să cunoaștem. Învățăm că un pahar este un pahar, că un copac este un copac și ne pierdem interesul în ele. Mintea știe că acela este un copac și atât. Ea crede că știe ce este un copac, dar de fapt ea pierde tot ce este în spatele acestui concept, a ceea ce ea numește un copac. „Copac” este un concept mort, este doar un cuvânt, un gând, o formă, este doar un indicator pe care noi am fost învățați să îl folosim pentru a indica un copac. Dar un copac este mult mai mult decât conceptul pe care noi l-am învățat. Un copac are viață, este viață, el niciodată nu o să fie doar conceptul mort de „copac” (cuvântul). Un copac își schimbă forma în fiecare secundă în care te uiți la el, nu este niciodată la fel, dar mintea nu percepe mai departe de atât, ea se simte în siguranță conceptualizând acest „copac”, considerând că știe ce este, astfel pierdem întreaga minune a vieții ce se manifestă în jurul nostru prin agățarea noastră de aceste concepte.

Uităm să ne uităm la natură, să ne uităm la viața din jurul nostru. Viața are nevoie de noi pentru a exista, tot ce există în jurul nostru vorbește cu noi. Singura cale prin care viața se redescoperă pe ea însăși este prin om. Viața se recunoaște pe ea însăși prin oameni. Un copac nu știe cât de frumos este el, el doar este, atât. El știe că există, dar nu știe ce este. Omul este singurul care conștientizează ce este un copac, este singurul care conștientizează viața. Acesta fiind cel mai mare dar pe care omul îl are. Doar atunci când un om se uită la un copac și îl vede cu adevărat, dincolo de conceptul de „copac”, doar atunci viața se recunoaște pe ea însăși prin ochii omului. Astfel viața se redescoperă pe ea însăși. Întregul univers, întreaga noastră viață există pentru ca viața să se redescopere pe ea însăși, iar noi avem minunatul dar de a fi martori la acest proces. Nu este minunat? Să poți să participi la acest proces. Trăim prinși în activitatea minții care creează un Univers paralel al ei, povestea vieții noastre în care ne lăsăm prinși cu totul uitând de minunea vieții. Când trăiești prin minte ai parte în mare parte de suferință, prin minte nu îți poți îndeplini scopul primar, drept urmare trăiești o frustrare constantă, o nemulțumire constantă. Atunci când trăiești prin minte singurele momente în care reușești să ieși din această nemulțumire sunt acele plăceri trecătoare ale vieții. Când reușești să obții ceva pentru care te-ai luptat din greu sau gând ai parte de plăcere trupească (mâncare, sex, sport, alcool, cafea, droguri…diverse stimulente), dar acestea sunt foarte trecătoare, te fac să uiți pentru o perioadă scurtă de timp de nemulțumirea constantă în care îți trăiești viața. Atât.

Respirația este cea mai simplă și sigură cale de a verifica cât de prezent ești și te ajută să te întorci la a trăi scopul tău primar. O simplă respirație te aduce înapoi în prezent. O simplă respirație conștientă face mai mult decât 10 cărți citite.

Iar cât despre scopul secundar…tot ce aș putea să zic este ca atâta timp cât îți urmezi scopul primar, scopul secundar ți se revelă în fiecare secundă. Când îți trăiești scopul primar viața te ghidează, în acea liniște primești ghidarea vieții, în acea prezență și liniște primești toate răspunsurile de care ai nevoie. În acea liniște știi ce ai de făcut în fiecare secundă. Astfel tu devii o fereastră deschisă prin care viața se poate manifesta, prin care viața se poate redescoperi pe ea însăși așa cum…vrea ea, nu cum vrea mintea care ne aduce suferință și sentimente de neîmplinire. Când reușești să te golești de gânduri, de așteptări, când reușești să te accepți complet pe sine așa cum ești tot ce ai nevoie ți se oferă.

Aici găsiți înregistrarea cu Eckhart Tolle „Eckhart Tolle – Finding Your Life’s Purpose. Din păcate nu am găsit nici o variantă tradusă în română, dacă aveți nevoie de traducere poate găsiți voi.  

Înregistrarea e genială, ca orice alt material al lui Eckhart Tolle. O fereastră minunată a vieții.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s