Gânduri de anxietate și iubirea

Ți-ai trăit toată viața în sentimente de vinovăție, de rușine, de frică…din simplul motiv că și părinții tăi au fost învățați la fel și asta a fost tot ce au putut să îți transmită. Atunci asta este realitatea ta. Asta este viața pentru tine pentru că nu cunoști altceva. Nu cunoști iubirea pentru că nici cei din jurul tău nu o cunosc, nici părinții tăi nu o cunosc și n-au știut să îți transmită iubirea necondiționată. Nu cunoști altceva decât sentimente de frică, vinovăție, rușine și plăcerea prin care încerci să te eliberezi de toate aceste sentimente. Este ca și cum ai trăi într-un coșmar, doar că tu nu îți dai seama că este un coșmar, pentru că nu știi altceva. Te trezești în timpul nopții într-o stare de anxietate încât simți că îți iese inima din piept, dar nu-ți aduci aminte ce ai visat, nu știi de unde vine starea. Tot ce poți să faci este să respiri, să îți aduci aminte unde ești și să îți spui că nu are de ce să îți fie frică pentru că ești în siguranță. Toate acestea sunt doar gânduri, iar tu ești mult mai mult decât niște gânduri.

Dacă ți-ai trăit viața în aceste stări…am putea zice că este vorba despre depresie. Dacă un psihiatru ar vedea ce e în mintea ta ți-ar spune că ești bolnav. Oare marea majoritate a oamenilor trăiesc așa, doar că a devenit o normalitate? Nimeni nu mai vede boala. Pentru că nimeni nu vede mai departe de boala lui, nu vede nimic altceva în jur decât povestea lui și acela este normalul pentru el.

Asta este umanitatea în momentul de față, cu toții suntem bolnavi, dar nu putem să vedem asta. Marea majoritate își trăiesc întreaga viață așa și mor tot așa, fără să conștientizeze vreodată că există și altceva, că există adevărata iubire pe care o găsim în noi înșine și abia apoi o putem recunoaște în cei din jur.

Când te trezești din acest vis al „omului” în primă fază universul te copleșește cu frumusețea lui, cu iubirea și cu puterea pe care o are prin tine. Te copleșește puterea pe care ți-o oferă pentru manifestarea din tine. Te simți atât de plin de iubire că nu o mai cauți în exterior. Atunci îți dai seama că te încadrai cu ușurință în categoria „bolnavilor mental”, dar ai și uitat cum era înainte, ești fascinat de ce descoperi.

Treptat redescoperi adevăratul Univers, redescoperi puterea ce ți-a fost oferită de Univers. Mai sunt momente când retrăiești „boala mentală”, dar doar pentru a îți arata unde ai fost și unde ești acum, resturi din cum trăiai, pentru a vindeca complet. Și de fiecare dată când îți revii din ea descoperi și mai mult iubirea. Ca o explozie de fericire, atât de mare este diferența între viața trăită prin minte și viața trăită prin iubire, prin suflet.

Am putea zice că suferim cu toții de schizofrenie, ne imaginăm oameni care nu există, întâmplări, situații, locuri, creăm adevărate scenarii în mintea noastră. Suntem siguri că aia este realitatea. Suntem ferm convinși că povestea din mintea noastră chiar există, totul pare atât de palpabil. Nici nu ne-ar trece prin cap că ar putea să nu fie real. Nu mai facem diferența între realitate și povestea în care trăim, pentru că de fapt n-am trăit niciodată în realitate, am trăit doar în povestea la care scriem din copilărie. Scriem la același scenariu care devine tot mai palpabil și tot mai concret. În care credem cu tărie. Încercăm să ne convingem unii pe alții că povestea noastră este cea adevărată, dar de fapt nici nu auzim povestea celuilalt, este tot povestea noastră.

Pentru o perioadă te balansezi între drama în care ți-ai trăit toată viața și povestea de iubire pe care tocmai ai descoperit-o. Care e atât de frumoasă încât ți se pare ireal să fie adevărată, chiar dacă tu simți asta și totuși mai cazi înapoi în dramă și simți ca pierzi povestea de iubire. Dar sufletul tău te aduce înapoi în iubire. Până când povestea iubirii devine mai puternică, iar acum drama îți mai folosește doar pentru a-i înțelege pe cei din jurul tău pentru că și tu ai fost cândva ca ei. Acum privești viața prin ochii iubirii și ai compasiunii. Acum te bucuri de iubirea copacilor, a florilor, a Universului. Acum totul îți vorbește prin iubire. Ai descoperit iubirea din tine. Odată descoperită n-ai cum să te mai pierzi în dramă pentru că suferința ar fi insuportabilă și te-ar aduce înapoi la iubire.

„Atunci când experimentăm iubirea, este greu să găsim cuvinte pentru a explica ce simțim, dar este cu siguranță cea mai sublimă experiență pe care am putea-o trăi vreodată. A experimenta iubirea înseamnă a-l experimenta pe Dumnezeu; înseamnă a trăi raiul pe Pământ. Când vocea cunoașterii nu ne mai captează atenția, percepția noastră devine mult amplificată. Începem să percepem atunci reacțiile noastre emoționale, dar și pe ale celor din jur. Treptat, percepțiile noastre se intensifică atât de mult încât începem să percepem inclusiv emoțiile copacilor, florilor, norilor, ale întregii naturi. Ni se pare că iubirea vine de pretutindeni, inclusiv de la oamenii pe care nu îi cunoaștem. Starea se transformă curând în extaz și nu poate fi explicată prin cuvinte.

Ceea ce noi numim iubire este ceva atât de generic încât nu poate fi explicată rațional. Iubirea nu poate fi explicata prin cuvinte, la fel cum nu poate fi nici adevărul. Cele doua stări nu pot fi decât experimentate. Singura modalitate de a cunoaște iubirea constă în a o experimenta, în a avea curajul de a sări în marele ocean de iubire și în a o percepe în totalitatea ei. Aceasta este singura modalitate, dar noi suntem programați să ne temem atât de tare încât nu mai vedem iubirea din jurul nostru. Căutăm iubirea în alți oameni, deși aceștia nu sunt capabili să se iubească nici măcar pe ei înșiși. Nu este de mirare că în locul ei, nu găsim decât egoism și dorința de a controla totul.

Iubirea nu trebuie căutată. Ea este chiar aici, căci Dumnezeu este pretutindeni; forță vieții este pretutindeni. Noi, oamenii, creăm o poveste a separării, după care începem să căutăm ceea ce credem că nu avem. Căutăm perfecțiunea, iubirea, adevărul, dreptatea și nu ne dăm seama că toate acestea se află deja înlăuntrul nostru. Tot ce căutăm înafara se află deja în noi. Nu trebuie decât să ne deschidem ochii spirituali pentru a găsi ceea ce căutăm.”

„Vocea Cunoașterii” – don Miguel Ruiz, Janet Mills

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s