Viața on The Facebook!

Șantaj?!…”are you sure you want to dezactivate your account? Tony will miss you, Catalin will miss you, Andreea will miss you”..paaaammm paaaammm trebuie să recunosc că a mișcat ceva în mine când am citit. Parcă mă încerca un sentiment de vinovăție amestecat cu părere de rău. „Serioooosss?! Chiar crezi că o să îi fie cuiva dor de mine? Mă acceptă și pe mine cineva? Îmi simte și mie lipsa cineva?” Așa mi-a atins mie facebook-ul un punct sensibil…nevoia de acceptare pe care o simțim cu toții (unii o recunoaștem, unii nu) sau…spus sub o altă formă: frica de respingere, frica că nu o să îmi găsesc un loc în lumea asta, că nu o să fiu acceptată așa cum sunt. Ce Univers infinit ar crea o ființă care este altceva decât perfectă, altceva decât o minune. Cum aș putea eu să contest că acest Univers nu este perfect și m-a făcut pe mine…un omuleț…care nu are nici un loc și nici un rost în Univers? O piesa de rezervă. Cum aș putea eu să spun asta? Când totul este perfecțiune așa cum este, eu sunt perfecțiunea, dar toate aceste frici încă nu mă lasă să trăiesc minunea care sunt, infinitul în toată splendoarea lui. Încă îmi este frică să îmi accept măreția, să trăiesc Lumina, îmi este frică de necunoscut…

Incredibil cum simți că pierzi ceva, că renunți la o parte din tine (facebook). Cât de vizibil îți este arătat un atașament față de o imagine la care ai lucrat 7 ani (în cazul meu)…unde ți-ai petrecut ore din zi să îți creezi o imagine, o față pe care ai vrut să o arăți oamenilor. Este mai mult decât o simpla mască, este ceva atent lucrat, o „capodoperă” a ego-ului. Ai adăugat, ai șters, ai corectat, ți-ai împărtășit gândurile, dorințele, ți-ai făcut prieteni, ai refuzat prieteni, o viață sociala care se desfășura într-un spațiu virtual și totuși părea real. Totul este fals, este o iluzie…cred că se aseamănă foarte mult cu ce este de fapt viața fizică pentru oameni în zilele noastre, o încarnare a divinului prin care vezi foarte puțin din măreția Vieții. Facebook-ul este o încarnare a încarnării vieții unui om, este o oglindă. Îți oferă posibilitatea să vezi cum funcționează viața de fapt, cum ne punem măști, cum încercăm să impresionăm și să părem ceva ce nu suntem. Totuși noi știm ce este în spatele vieții virtuale, dar ce este în spatele vieții fizice nu putem să știm, putem doar să simțim. A simți este infinit mai mare decât viața fizică. Viața fizica a unui om este ca vârful unui iceberg, ce se „ascunde” în spatele iceberg-ului, în spatele vieții fizice este Infinitul, este Eternul însuși, este Dumnezeu, suntem noi în toată măreția noastră, este toată lumea invizibila de unde manifestam mici aspecte în lumea vizibilă. Viața este redescoperirea Eternului prin fizic, nu este nimic altceva decât redescoperirea bucuriei în cea mai pură formă. Viața fizică este procesul de curățare prin care ne întoarcem la bucuria pura. Viața se redescoperă pe ea însăși prin intermediul omului. Cel mai mare dar al omului este viața, cele cinci simțuri prin care te bucuri de tine și de tot ce te înconjoară. Viața cu toate trăirile ei pe care noi încă le categorisim ca fiind bune sau rele, plăcute sau neplăcute.

A mai căzut un voal. Alegerea este a mea, iar consecințele mi le asum.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s