Micime lăuntrică

„Prin presiune, discurile cartilaginoase dintre vertebre sunt împinse lateral și strivite, în special în zona coloanei vertebrale lombare, și apasă asupra nervilor, ceea ce produce diverse dureri, cum ar fi de exemplu lasciatică, lumbago etc. Problema acestui simptom este supraîmpvărarea. Cine își încarcă umerii cu o povară prea mare și nu realizează conștient acest „prea mult” va resimți apăsarea în corp ca durere a discurilor intervertebrale. Această durere îl constrânge pe om să se odihnească mai mult.
[…]
Faptul de a se împovăra prea mult servește întotdeauna încercării de a părea mare și harnic, compensând în felul acesta prin fapte un sentiment de micime lăuntrică.
Dincolo de marile performanțe se află întotdeauna o nesiguranță de sine și un sentiment de inferioritate. Omul care s-a găsit pe sine însuși nu mai caută performanța, el există. Însă în spatele tuturor faptelor mari (și mici) și a performanțelor din lume se află mereu oameni care au fost împinși la o măreție exterioară de sentimentul micimii lor lăuntrice. Ei vor să dovedească lumii ceva prin faptele lor, deși în realitate nu există absolut nimeni care să le ceară acele dovezi sau să le aștepte – cu excepția persoanei în cauză. El vrea mereu să își demonstreze sieși ceva, însă problema este: ce anume? Cine caută performanța, ar trebui să-și pună întrebarea de ce o face, pentru ca dezamăgirea să nu devină prea puternică. Pentru că cel care este onest față de sine însuși va recunoște că răspunsul este întotdeauna: pentru a fi apreciat, pentru a fi iubit. Și deși căutarea iubirii este singura motivație cunoscută a performanței, acest gen de încercare se termină întotdeauna nesatisfăcător pentru că țelul nu poate fi niciodată atins pe această cale. Pentru că iubirea nu are scop, iubirea nu poate fi căștigată.
[…]
Sentimentul de inferioritate este sentimentul că o persoană nu ar fi demnă de iubire, așa cum este ea. Și de aceea, omul începe să se facă demn de iubire în acceptația sa. Și el devine tot mai îndemânatic, tot mai harnic, tot mai bogat, tot mai celebru ș.a.m.d. El vrea să devină vrednic de iubire prin toate aceste nimicuri ale lumii exterioare – și dacă ajunge să fie iubit va avea mereu îndoiala dacă nu cumva este iubit „numai” din cauza performanțelor sale, a celebrității sale, a bogăției sale. El și-a barat singur drumul către adevărata iubire. Recunoșterea performanțelor unui om nu satisface dorul care îl împinge pe om la performanțe. De aceea este util ca el să se confrunte la momentul oportun cu propriile sentimente de micime și inferioritate…”
Puterea Vindecătoare a Bolii, Thorwald Dethlefsen și Ruediger Dahlke
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s