cand se termina relatiile si de ce? cand e gata pizza, ca sa nu se faca scrum.

oamenii apar in viata noastra pentru a ne arata ceva, sa ne oglindeasca ceva, sa ne ajute sa ne descoperim, sa crestem impreuna.
si totusi trebuie sa invatam sa dam drumul anumitor persoane pentru a face loc unei alteia.
nu mai sunt atat de sigura ca e cum m-a invatat religia, sau mai bine zis biserica, insuflandu-ti un sentiment de vinovatie, de pacat daca te desparti de sot/sotie. in primul rand, cum putem noi sa stim la o varsta atat de frageda, ca cea la care societatea ne indeamna sa ne legam in fata bisericii si pe niste hartii de un alt suflet pentru toata existenta noastra pe pamant..daca am ales corect sufletul pereche? la o varsta la care noi nici nu stim ce este de fapt un suflet pereche.
ne „luam”, crestem impreuna, ne dezvoltam, ne indepartam (cautand mai multa dezvoltare), ne hotaram sa facem un copil ca sa ne uneasca, ne dam seama ca am facut copilul din motive gresite (daca ne dam seama; un copil nu il faci pentru tine, nu il faci pentru nimeni altcineva decat pentru el; e un sufletel caruia ii oferi ghidare cat are nevoie, fara sa pretinzi nimic de la el; fara dependente din nici o parte), iar ne indepartam (in cazul in care copilul ne-a apropiat), ne despartim (daca avem vointa si reusim) si ne continuam viata intr-o alta aventura. am descris o situatie poate putin exagerata.
o sa fac o comparatie cu o pizza..ca tot am facut prima mea pizza si ma uit la ea in cuptor. o activitate pe care multi sunt sigura ca o considera banala pe mine m-a fascinat, mi-am luat o pernuta si m-am asezat in fata cuptorului ca sa ma bucur de..viata. pizza bineinteles ca are nevoie de cuptor ca sa se poata coace, deci cuptorul ii face bine…pana la un punct in care e coapta si branza s-a topit delicios pe ea. daca tinem pizza la cuptor prea mult ea se arde..putem sa o lasam si pana se face scrum, dar nu ar fi pacat sa nu ne mai bucuram de ea?
cam asa suntem si noi in relatii, ajungem la un punct in care am evoluat impreuna cat s-a putut si de acolo incepem sa ne ardem. fara vointa sa punem capat..ne transformam in scrum. ei bine..nu ar fi pacat ca universul asta sa nu se poata bucura de tine?
era sa imi transform pizza in scrum vorbind cu tine!